Plutarh, Vorbele de duh ale spartanilor, traducere din greaca veche, studiu introductiv și note de Liviu Mihail Iancu, ilustrații de Mihail Coșulețu

200 pag., București, Editura Humanitas, 2024, ISBN 978-973-50-8647-3

Rezumat

Lumea spartană a fost dintotdeauna prilej de fascinație, deopotrivă pentru antici și pentru moderni, prin preeminența militară terestră exercitată vreme de veacuri în spațiul sud-balcanic antic, prin simplitatea și, totuși, profunzimea concepție privind organizarea corpului civic al militarilor, denumiți cei ”asemenea” – hoi homoioi. Repudiind bogăția și luxul, optând pentru un trai împărtășit în comun de către toți, conviețuire în care până și hrana este supusă unor reguli comunitare în cadrul meselor comune (ssysítia) unde toți trebuie să contribuie cu cote-părți obligatorii de orz, brânză, smochine și vin, spartanii au ales calea echilibrului dat de viața militară. Aceasta din urmă este cea care lasă deoparte rostul persuadant al cuvântului dezbătut în adunarea politică a cetății – cum sublinia odinioară Jean-Pierre Vernant1 – și privilegiează forța, teama și puterea, ca mijloace de configurare a unei unități civice în care norma pare să fie egalitatea. Într-o atare concepție despre propriul univers uman, spartanii dezvoltă cu mândrie concizia discursurilor lor, preferând formulele sentențioase tuturor dezbaterilor cu multă cheltuială de energie și înțelepciune, pe care alte cetăți grecești le-au cultivat. Despre aceste opțiuni de exprimare este vorba în cartea pe care Editura Humanitas o pune la dispoziție cititorilor, pentru prima oară în limba română, în versiunea talmăcită de Liviu Mihail Iancu. Cartea adună așa-numitele apoftegme ale lacedemonienilor culese de Plutarh și transmise nouă prin intermediul cópiilor medievale și renascentiste.