STEPHAN BLATTI, SANDRA LAPOINTE (eds.), Ontology after Carnap

Oxford, Oxford University Press, 2016, 253 pp.

Rezumat

Ontology after Carnap [Ontologia după Carnap] pune în discuție multiple aspecte ale teoriei lui Carnap, comparând viziunile din lucrări diferite ale gânditorului: Sintaxa logică a limbii (1934), Semnificație și necesitate (1947) și, cu precădere, Empirism, semantică și ontologie (1950). Cartea de față cuprinde o analiză complexă a unor concepte filosofice dezvoltate în cel mai important episod din istoria ontologiei moderne, anume dezbaterea dintre Rudolf Carnap (1891–1970) și Willard van Orman Quine (1908–2000). Dezbaterea a fost inițiată de studiul lui Quine, On what there is (1948), ca răspuns la scrierile lui Carnap. Temele supuse dezbaterii au fost natura angajamentului ontologic și existența
entităților abstracte ca numere, propoziții, clase, proprietăți și relații. Pentru a discuta problema existenței entităților, Carnap întrebuințează termenii linguistic framework „carcasă lingvistică” și questions „chestiuni”1. El face o distincție între chestiunile interne și externe. Chestiunile interne au în vedere existența anumitor entități înăuntrul carcasei
lingvistice, sunt puse și primesc răspuns în interiorul acesteia, întrucât sunt supuse unor reguli, iar adevărul lor poate fi verificat prin metode logice sau empirice. De exemplu, propoziția There are numbers „Există numere?” rezultă analitic din propozițiile: There are five books on the table „Sunt cinci cărți pe masă”; Five is a number „Cinci este un număr”.
Chestiunile externe au în vedere existența sau realitatea sistemului de entități în ansamblu, nefiind discutate de oamenii de știință, ci de filosofi. Acceptarea existenței unui anumit tip de entități înseamnă acceptarea unui anumit tip de limbaj, a unei carcase lingvistice.