Adrian Tudurachi, Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875)

Iași, Editura Institutul European, 2016, 256 p.

Rezumat

„Cred că pentru a putea stabili o focalizare asupra obiectelor literare trebuie să avem nu atât o cunoaștere a discursurilor, cât una a experiențelor. Întrebarea mea a fost […] cum putem face o istorie nu a obiectelor discursive,
ci a implantării lor în «sol», într-un raport cu realitatea pe care literatura l-a mediat pentru societatea românească” (p. 53). Aceasta pare a fi, într-o formulare limpede și convingătoare, foarte îndrăzneața miză a cărții lui Adrian Tudurachi.
Încercarea sa de a articula faptul literar – incipient, spontan, lipsit încă de nevoia instituționalizării – și realitățile sociale ale secolului al XIX-lea se califică, fără exagerări de circumstanță, drept curajoasă: alegând un dificil interval  cronologic, cel al „romantismului românesc”, pentru care singurele referințe viabile de până acum erau studii din anii 1970-1980 (P. Cornea, M. Anghelescu, M. Zamfir), și folosind seturi de unelte metodologice pe care cercetarea literară românească le privește încă destul de sfios (când ajunge, rar, să le privească), Fabrica de geniu construiește o imagine cu totul surprinzătoare a începuturilor literaturii române.