Ioan Pop-Curşeu, Ştefana Pop-Curşeu, lconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de antropologie vizuală, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2020, 371 p.

Rezumat

Angoasele generate de tranziţia înspre o imprevizibilă lume de dincolo, alimentate de tipuri de imaginare flotante, dependente de credinţe populare şi de cadre teologice larg tributare paradigmelor creştine, conduc la reprezentări hibride ale Răului, ce contrazic formele geografiilor naturale. Aceste angoase sunt amplificate de asocierea unor entităţi socotite nocive prezenţelor umane, care degradează potenţialul de regenerare sau de perpetuare al indivizilor. Investigaţia lui Ioan Pop-Curşeu şi a Ştefaniei Pop-Curşeu este un ansamblu erudit de motive şi de cadre în care, pornind de la imaginarul eschatologic din arta religioasă românească şi ajungând la descrierea amănunţită a 

tipologiilor atât lingvistice, precum şi a celor iconografice asociate vrăjitoarelor, autorii urmăresc variaţiuni într-un tablou al grotescului feminin, cu grade potenţiale de toxicitate şi de corupere morală: de la fantasme ale demonologilor din spaţiul culturii occidentale, cu extreme vizuale în copulaţii satanice şi anomalii de desfrânare, până la imaginea „luătoarelor de mană cu şuştarul pe cap" şi a „fermecătoarelor bătute de diavol", toate apar ca deviaţii ale modelului de feminitate fertilă sau menită să resusciteze creaţia în lume.