Practici evaluative-premise ale interacțiunii dintre cei doi actori educaționali: profesorul și elevul

Rezumat

Conceptul de evaluare şcolară a cunoscut de-a lungul timpului multiple abordări, ceea ce demonstrează complexitatea acestui proces atât de important pentru desfășurarea optimă a unui demers educațional. În cadrul articolului de față vom studia evaluarea școlară prin raportare la intercondiționările ce au loc între profesor și elev, studiate din perspectiva Teoriei jocurilor. Considerăm că este pertinentă o analiză a demersului evaluativ din punctul de vedere al influenţei pe care o exercită asupra acestuia raportul cu conotaţii subiective profesor –elev, contextualizat de particularităţile fiecăruia dintre cei doi actori educaţionali. În cadrul lucrării de față, vom propune un model de teoria jocurilor, în care jucătorii sunt profesorul şi elevul. Scopul acestui model este acela de a demonstra din punct de vedere teoretic modul în care cei doi actori educaţionali ajung la un acord, cu privire la deciziile pe care le vor lua din punctul de vedere al evaluării elevului de către profesor.