Volum 2 Nr. 2 (2018): ROMANIAN STUDIES TODAY II, 2018
Principalele axe de interes: poziționarea studiilor românești ca parte integrantă a disciplinelor socio-umaniste contemporane, problematici ale procesului de învățare a limbii române ca limbă străină. Romanian Studies Today se adresează româniștilor din universități și institute de cercetare, dar și specialiștilor în studii regionale, istorie, antropologie, studii politice sau cercetătorilor din alte discipline care sunt interesați de limba și cultura română.
Număr complet
Articles
-
Un arhipelag dizarmonic – postmodernismul și tirul aversiunilor critice
Rezumat
The text sets out to present a critical context where the debate surrounding the representations of postmodernism is regarded as still engaging. Virgil Nemoianu provides a troublesome image of cultural postmodernism as an epitome of chaos menacing traditional values or as a dangerous network of egalitarian views on literature, art, and religion.
His book Postmodernism and Cultural Identities (Spandugino, 2018) seems to bring forth a series of critical outlines which can be read as oppositions to Matei Calinescu’s “fifth face of modernity” (if we employ the framework of Romanian-American critical discourse as a reading background). My paper seeks to identify the “faces” of critical conservatism in Nemoianu’s discourse, to find some of their sources in the author’s previous works or in other theoretical approaches to postmodernism. -
Practices of (self)exclusion. ‘Minority’ and ‘marginality’ within Romanian literature
Rezumat
Being part of the European literary system has almost been an obsession for Romanian writers since the advent of Romanticism during the first half of the 19th c. At that time, Europeanization was translated in the literary field as the introduction of French genres, modes, and rhetoric. Several other cultural influences were to follow, the accommodation of which, against the background of what came to be termed as “national spirit”, could not dislocate the perception of irrelevance and marginality that haunted the Romanian intellectual imaginary for over a century. A very consistent debate was carried in the philosophical circles between the two world wars on the topic of cultural minority, to be later reiterated in the 1970s-1980s, as part of a political agenda.
In this context, my paper will analyze how the awareness of participating to a minor literary culture could lead to developing an inferiority complex that sometimes took the guises of negation and/or exaggeration. The ambiguity that was displayed by most of the literary critics and historians towards reintegrating exile writers into the national
literary canon is one very conspicuous feature of this attitude. Also, the paper will discuss the various interpretations of ‘minority’ with Romanian literary and cultural critics. -
„Geniul rău al țării”. Profitorul de război în publicistica pamfletară (1918-1919)
Rezumat
At the end of 1918, Romania exits the Great War as a victorious country, after a German occupation and a double change in political alliances. The after-war years are dedicated to the national unification, political and cultural alike; there is much talk in the public agenda of starting anew and the ethical dimension of this renewing process is obviously at the top of the list. The present paper aims to examine a specific element of the Romanian public agenda at the end of 1918 and beginning of 1919: the press campaigns dealing with the aftermath of the occupation years, specifically the case of war profiteers, in the first months after the end of the war. From different forms of press campaigns used to expose the war profiteers, we choose to showcase the ad-hominem literary pamphlet, largely present in the Romanian press during the immediate post-war years. Seen as an intermediate genre (closely related
to the press in terms of form and immediate purpose, but claiming literary status for its use of literary techniques and structures), the literary pamphlet is used in the Romanian press of ’18–’19 for its symbolical charge and as a substitute for ‘real’ social justice.
Book Reviews
-
Adrian Tudurachi, Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) Iași, Editura Institutul European, 2016, 256 p.
Rezumat
„Cred că pentru a putea stabili o focalizare asupra obiectelor literare trebuie să avem nu atât o cunoaștere a discursurilor, cât una a experiențelor. Întrebarea mea a fost […] cum putem face o istorie nu a obiectelor discursive,
ci a implantării lor în «sol», într-un raport cu realitatea pe care literatura l-a mediat pentru societatea românească” (p. 53). Aceasta pare a fi, într-o formulare limpede și convingătoare, foarte îndrăzneața miză a cărții lui Adrian Tudurachi.
Încercarea sa de a articula faptul literar – incipient, spontan, lipsit încă de nevoia instituționalizării – și realitățile sociale ale secolului al XIX-lea se califică, fără exagerări de circumstanță, drept curajoasă: alegând un dificil interval cronologic, cel al „romantismului românesc”, pentru care singurele referințe viabile de până acum erau studii din anii 1970-1980 (P. Cornea, M. Anghelescu, M. Zamfir), și folosind seturi de unelte metodologice pe care cercetarea literară românească le privește încă destul de sfios (când ajunge, rar, să le privească), Fabrica de geniu construiește o imagine cu totul surprinzătoare a începuturilor literaturii române. -
Alex Drace-Francis, Geneza culturii române moderne. Instituțiile scrisului și dezvoltarea identității naționale. 1700-1900 Traducere de Marius-Adrian Hazaparu Iași, Editura Polirom, 2016, 264 p.
Rezumat
Cartea lui Alex Drace-Francis, profesor la Universitatea din Amsterdam, este rezultatul unui program de doctorat și reprezintă un titlu reprezentativ în cadrul studiilor de românistică publicate în limbi de circulație internațională.
Apărut în 2012 la Londra, sub titlul The Making of Modern Romanian Culture: Literacy and the Development of National Identity, volumul își propune să răspundă la o întrebare simplă, dar esențială: „Cum s-a ajuns să se spună
despre cărți că le-au conferit românilor un simț de identitate colectivă?”, astfel că el consemnează mult mai mult decât dezvoltarea instituțiilor culturale românești. Fiindcă procesul dezvoltării scrierii, tipăririi, predării și citirii în limba română a coincis cu formarea României ca stat, în volum se trasează întregul ansamblu de acțiuni culturale prin care se fixează nașterea unei națiuni. -
Adriana Stan, Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului în România București, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2017, 360 p.
Rezumat
Salutat de presa literară drept evenimentul critic al anului 2017 și distins cu un șir de onorante premii („Alexandru Piru”, decernat de MNLR, Premiul revistei Observator Cultural, premiul ALGCR 2017 și titlul de Tânărul critic al anului), studiul Adrianei Stan este o contribuție esențială în cercetarea umanistă românească a ultimului deceniu. Cu Bastionul lingvistic se completează o galerie de consistente reflecții asupra fenomenului literar inter- și postbelic, reflecții pe care un pluton de tineri cercetători și universitari (Alex. Goldiș, Oana Fotache, Mihai Iovănel, Grațiela Benga, Delia Ungureanu și alții) le construiesc folosind metodologii contemporane și privind dezinhibat un domeniu care, mai mult ca niciodată, își merită numele de „studii literare”.
