Despre revistă
Revista publică articole din domeniul filosofiei analitice în sens larg. Tematica variază de la logică, filosofia matematicii și epistemologie la metafizică, filosofia biologiei, filosofia minții, filosofia științelor cogniției și filosofia limbajului, dar nu se rezumă la acestea. Publicarea se face pe bază de recenzare colegială anonimă. Pentru numerele din ultimii doi ani, recenzarea a durat mai puțin de 3 luni în fiecare caz. Pentru numerele din ultimii doi ani, mai mult de 28% dintre textele primite la redacție au fost, după cel mult două runde de recenzare, publicate. Revista se adresează cu precădere cercetătorilor tineri în filosofie, la nivel postdoctoral sau doctoral, dar analizează atent fiecare contribuție și este deschisă tuturor inițiativelor de colaborare, în special din partea cercetătorilor din științele sociale sau umanioare.
Număr curent
Revista publică articole din domeniul filosofiei analitice în sens larg. Tematica variază de la logică, filosofia matematicii și epistemologie la metafizică, filosofia biologiei, filosofia minții, filosofia științelor cogniției și filosofia limbajului, dar nu se rezumă la acestea.
Număr complet
Articles
-
ESTE SUFICIENTĂ CLARITATEA? CÂTEVA CONSIDERAȚII DESPRE RECEPTAREA PROPOZIȚIEI 4.112 DIN TRACTATUS
Rezumat
In sentence 4.112 of the Tractatus, Wittgenstein defines philosophy as an activity of logical clarification of thoughts. My aim in this study is a limited historical one, namely, to present the most significant reactions of Wittgenstein’s contemporary philosophers to this statement. I believe that the main attitudes were expressed by Russell in his lectures on logical atomism, by Ramsey in his review of the Tractatus, by Schlick in two studies in which he enthusiastically adhered to the conception proposed by Wittgenstein, and by Price at a conference entitled "Clarity is not Enough?"
-
FILOSOFIE ȘI PARADOX: SENSUL UNEI CĂRȚI PLINE DE NONSENSURI
Rezumat
Wittgenstein's Tractatus provides a methodical approach to examine the functioning and limits of language through a series of meaningful propositions that culminate in self-proclaimed nonsense. In this paper, the book's paradox is treated by recognizing that its propositions, while ultimately nonsensical at the conclusion of the demonstration, are
essential steps in a logical journey to clarify philosophical problems. Once the problem is solved and the world is seen correctly, these propositions lose their bipolar character and are left behind, not as a chaotic heap of nonsense, but as the completed rungs of a ladder that has fulfilled its philosophical purpose. -
EPIMENIDES
Rezumat
This presents the Epimenides and some related paradoxes with a brief history. It is then argued that the paradoxes arise from mistaken assumptions about what the relevant problem sentences say. For example, one paradox has the sentence A: “The sentence A is not true” and two premises: (i) that a sentence is true iff what it says is true and (ii) what the sentence A says is that the sentence A is not true. Premise (ii) is false. A similar mistake about what is said is involved in the Epimenides. Paradoxes involving other “propositional attitudes” such as belief, require different treatment, but the proper interpretation of the words involved is, again, the primary requirement for relief.
